Cuib pentru suflet
Autor: Traian Suciu1  |  Album: Licurici de har  |  Tematica: Multumire
Resursa adaugata de TraianSuciu2 in 29/09/2025
1 / 1
Îmi cocoloșesc sufletul lângă pieptul Tău moale, bunuțule Stăpân…
Ca pe un puiuț de pasăre pe care îl ții strâns la căldura de sân.
Îl culc în miresme de cer, printre bătăile line ale inimii Tale,
Ca bobul de rouă ce se trezește în zori pe finele și caldele petale.

Îl îmbăt de dragostea Ta, ca de cel mai de soi dintre vinuri,
Și îl umplu de prosperitatea din Tine, ca pe cel mai plin dintre plinuri.
Să nu ducă lipsa sevei de viață în pustiul pustiu…
Izvor de lumină să poată țâșni clar din cel vechi, pământiu.

Îl presar peste urma pașilor Tăi din grădini cu măslini…
Ca pulberea polenului aruncată peste câmpie din firul de crini.
Îl risipesc din pumnii mei nevolnici în rănile Tale ce în sângerare adună,
Precum aplauzele vin și-ntâmpină notele din arcuș și din strună.

Îl lipesc pe frontispiciul crucii, acolo, în cuvintele Tale muribunde,
Unde orice vină, cu căință, pot întotdeauna ascunde.
Cu saliva care a frământat coca din care ne-ai copt în ființă…
Îmi lutuiesc duhul în dumnezeiască și misterioasă credință.

Îl trezesc în geana ochilor Tăi, ce nu au cunoscut adormirea,
Când noaptea prelungă îi închide sub mantia uitării a „ce e iubirea”.
Străjuit de chipul Tău, îi spăl pleoapa în ale credinței raze,
Ca să trec dincolo de miopia ce îmi dă tenebroase emfaze.

Da! Credeam că fac acestea cu mâinile mele ce lucrează țărâna…
Nu observam cum mâna Ta îmi săpa cu migală în străfunduri fântâna,
Adăpându-mi neputințele în harul Tău năvalnic, ca ploaia turnată,
Să pot să-l apropii de Tine, Isuse – iubire cu învieri pasionată!

Acum înțeleg că strădaniile mele ar fi în zadar concentrate…
Fără harul Tău, Doamne, aș rămâne permanent lângă uși ferecate…
Aș plânge că sunt puiul cu aripa frântă ce nu poate să zboare.
Aș dispera, acru și insipid, că nu știu ce-i mirosul de floare.

Aș urla încontinuu în van către furtuni ce îmi acoperă glasul…
Aș cădea în gropi ce îmi pândesc, în fiecare clipă, avântul și pasul…
Dar ai mântuit și mântuiești, zi de zi, acest pui ce-i sufletul meu…
Fiindcă ești și rămâi… cuib minunat și suveran Dumnezeu!
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 460
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni